As incerca sa ma prezint ca pe un astfel personaj, analizandu-mi cu luciditate zbuciumul, notandu-mi amanuntit reactiile si incertitudinile. Nelinistea si contradictiile mele...dar in acelasi timp inceputurile viitoarei mele personalitati....greu de desavarsit... Daca as face un bilant ce mi-ar face cunoscuta o alta fata a personalitatii:invat, muncesc,renunt si am o vointa de neclintit,sunt dezgustata de mediocritatea si lipsa de naturalete a mult prea multor lucruri; Mi-as reprosa ca sunt sentimentala poate.:-?..si totusi caut mangaiere....Nu ca as fi fost altfel pana acum, dar imi propun in continuare sa fiu eu insami..:X...Desi sunt entuziasmata de..... ma pasioneaza sinceritatea, spontaneitatea si naturaletea amestecului de fapte, impresii, reflectii si proiecte.
Eu sunt permanent nemultumita de ceea ce scriu si marturisesc ca aici imi propun sa nu inventez si sa nu infrumusetez nimic, vreau sa pastrez autenticitatea....o sa cuprind si analiza starilor mele sufletesti:indiferenta, exaltarea, oboseala, detasarea, etc.....
Adolescenta e mult mai complicata....
De ce am scris azi asta?...Pentru ca inca ma caut...

Seneca

"Nici frumusetea chipului, nici puterea trupului nu te pot face fericit:nici una, nici alta nu rezista vremii. Cauta ceva care nu se face zi de zi mai rau, caruia nimic nu i se poate impotrivi. Ce este acesta? Sufletul. Dar un suflet drept, bun si mare."

Problematica naturii umane

" Am impresia ca oamenii nu sunt decat ceea ce spun sau fac. Suntem scosi din noi si proiectati altundeva, cu fiecare gest pe care il intreprindem... De aceea, nu suntem in lume decat ceea ce se intampla sa fim. Un prieten, o dragoste, cartile, lumea de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastra risipire. Fiecare om este dezordinea sa. Cum sa ne pastram? Asta ar trebui stiut." (C.Noica)

Am iubit-o

Am iubit-o...
Era micuta si alba si gingasa si blanda... Buzele ei zimbeau mereu, mereu, dar zambetul ii parea umbrit de o melancolie stranie, care-i lacrima vesnic in ochii albastri, ganditori.
Ma simteam barbatul cel mai iubitor din lume si cel mai fericit, fiindca toata fiinta mea n-o mai dorea decat pe ea...
De ce n-a rostit gura ei macar o soapta de dragoste niciodata?...
Am intalnit-o intaia oara intr-o zi de primavara. N-am schimbat cu ea nici o vorba, dar inima toata mi s-a umplut cu chipul ei. O priveam doar pe furis, infricosat poate de frumusetea ei, de zambetul ei.
Iubirea imi infasurase toata fiinta cu un val de multumire, prin care nu mai strabatea nici una din banuielile marunte ce amarasc viata indragostitilor...
Si din clipa aceea am trait intr-un vis.Deseori ma miram cum de am putut trai inainte s-o fi cunoscut pe ea. In orice caz, imi ziceam ca ceea ce a fost pana atunci n-a fost viata adevarata. Numai de atunci a inceput viata mea.Ea este viata mea.Ea...ea... Si-mi inchipuiam ca in minutul cand as pierde-o, m-as prabusi ca o ruina sfaramata de uragan...
Am iubit-o atat de mult, ca nici prin gand nu mi-ar fi trecut vreodata sa ma intreb cat ma iubeste ea pe mine sau daca nu ma uraste... De vreme ce eu o adoram, am crezut ca si ea trebuie sa ma iubeasca. Asta e deseori iluzia amantilor imbatati de iubirea lor...Ce greseala grava! Increderea nu se potriveste cu iubirea. Increderea te face egoist,iti inaspreste inima, iti tulbura vederea. Iubirea adevarata insa se cuvine sa fie sfioasa, umila si fricoasa. Gelozia iti pune mereu intrebari, iti cere mereu raspunsuri...Gelozia e iubirea.
Caut explicatii, imi dau seama. Poate chiar scuze... De aceea ma framant... Cu toate ca iubirea, oricat de mare, nu poate fi o vina si nici o parere de rau...
Eram mandru ca o iubeam. Imi placea cand, pe strada, sau la teatru, toata lumea intorcea capul, cand surprindeam privirile pofticioase in ochii barbatilor si invidia in privirile femeilor. Pe fata mea trebuie sa fi stapanit trufia si sfidarea. Imi venea sa strig tuturor: e numai a mea!... Caci intr-adevar numai a mea era.
...................
-Mai are sa traiasca... da, cateva ceasuri...poate cateva ceasuri...
-De ce? o intrebai, in sfarsit, cand privirea ei se opri in ochii mei, cu mila si durere.
Niciodata nu ma mai privise ca acum. Niciodata!
-De ce? De ce? sopteam eu intr-una prosteste cu ochii scaldati in lacrimi. De ce?...
O priveam intrebator si asteptam, infricosat, un raspuns. Imi trebuia un raspuns, o suprema lamurire... Era obosita. Oboseala cea mare. Deschise anevoie ochii, in care palpaia chemarea mortii. Cata suferinta si cata mila cuprindeau acum ochii ei frumosi!...Ma privi lung, cu durere si regret...Apoi ochii se inchisera istoviti, nemaiputand indura lumina vietii. Si buzele ei soptira nimicitor de duios:
-Nu te-am iubit niciodata... (Rebreanu)

Marturisire

Iata inima mea! Vi-o dau…n-am nevoie de dansa… Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De-un singur lucru ma feresc :sa nu fiu banala! As vrea sa sufar, as vrea sa scasnesc din dinti, sa-mi smulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi! Astfel, cel putin as sti ca traiesc, as intelege poate, ce inseamna a iubi!... Dar zilele trec, vesnic aceleasi, searbede si plictisitoare, si viata mea se scurge intocmai ca viata unei gaze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste vise pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn… O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ei, in barbatii care nu merita sa fie iubiti!... Astazi insa stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata… Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire, succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini , poftele lor poate vor fi multumite, da…dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fi convins niciodata, n-ai sa astepti probe niciodata. Tot ce nu e supunere si devotement nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoascatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de-abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci cand e prea tarziu. Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit, mie viata mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ei nu merita sa fie iubiti, ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna! Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandra, ambitioasa si cuceritoare. Dintr-astea se vede ca sunt inragostita! Daca as sti sa cant, te-as duce intr-o poiana scaldata in lumina de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste “a fi iubit”. Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc:acesta e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti frumoasa, nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti frumoasa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau chiar daca ai fi rea. Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca.! Iubirea nu cunoaste cuvantul credincios si necredincios. Iubesti pe alta, ca sa zica eu nu te iubesc: acesta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarule ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul e nadejdea ei; viitorul e egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti-suferi-traiesti…acesta este triunghiul iubirii. Sarutariel iti alina setae, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume… O, desertaciune, desertaciunea desertaciunilor!... Toate suferintele sunt desarte! Sarutarile, lacrimi, iubire: toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere… Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste desertaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata. Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e cea mai frumoasa, fiindca e cea mai desarta dintre toate.

Garth

To die is landing on some silent shore
Where billows never beat, not tempests roar...

Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
Dar e nespus de trist si de ciudat
Sa simti c-asemeni uni fir subtire
Ceva frumos din tine s-a sfaramat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
Caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
De-ti vine sa pornesti, de altii intreband
De-au fost aievea cele ce-au trecut.

Clipa aceea...

Cateva cuvinte, ti-ai spus,
Doar cateva cuvinte, si ai creat
o intreaga istorie, al carei prezent
este deja ieri, asa cum maine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lasa in urma, pierdut
pentru totdeauna...

Doar un cuvant, iti spui,
doar un cuvant, si te-apropii
in drumul tau de nesabuitul pas
spre necunoscut, fara sa te sperii
de gandul acela care esti si nu esti
tu, de clipa aceea in care poti sa fii
si esti...

Rugaminte

Nu-mi spune nimic!...Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.

Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, iar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti. Iubeste-ma asa cum esti tu!.

In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-ma asa cum esti. Eu vreau sa ma poti iubi din putina si saraca ta inima.

Daca voi astepta pana cand vei fii desavarsit,atunci n-ai sa ma iubesti niciodata. N-as putea eu,oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?

Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru mine? Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc? Eu iti vreau inima, care este locasul meu.

Iubeste-ma asa cum esti tu, fiindca eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.

Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria "virtutilor" tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curatii oricand. N-am nevoie de virtutiile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru mine.

Nu virtutile tale doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu m-ai cinsti pe mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu ma cauti si stai departe de mine. Apropie-te cu dragoste!

Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-ma deci si tu vei fi fericit. Iubeste-ma pentru ca eu vreau sa odihnesc in inima ta.

Nu incerca sa-mi platesti iubirea prin nimic, asta ma doare atat de mult la tine.

Iubeste-ma fara motive. Nu mai sta departe de mine...iti lipseste o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.

Astazi eu stau la usa inimii tale ca un cersetor. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-mi deschizi , nu mai aduce motive.Daca ti le-ai cunoaste adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce m-ar durea pe mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am eu pentru tine.

Deschide-ti inima si primeste in sufletul tau trupul si sangele meu, pe care in dar ti le dau. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.

Lasa sa curga sangele meu in sangele tau si sa bata inima mea in inima ta.

Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa ma iubesti...In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.

Si acum, du-te!...

Eu sunt cu tine!!!...

Romanta negativa

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N- a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa de cutit!...

N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...

Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am cobori in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna
Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!...Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu fapt divers, ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...
(ion minulescu)

Dialog

Cand vei pleca am sa te sarut.
Vantul o sa vada, vantul o sa stie.
Am sa-ti dau un semn.
Sarutul tau e semnul, sarutul tau.
Poate voi plange ,iubite.
Lacrima limpezeste privirile.
Cand vei pleca am sa te sarut.

Cred

Ochii mei sunt inventia lacrimei
Durerea i-a populat
Si nici o adiere
Nu stie de ce-s trista.
Cu fiecare clipa tu pleci
Viata-mi rodeste din prevestiri
Cred ca si bucuria este
La fel de reala.

Declaratie de dragoste

Printr-un concurs de imprejurari, cand te-am vazut am fost cuprinsa de o dragoste la prima vedere. Noaptea aceea a fost o noapte furtunoasa, dar am cunoscut notiunea de fericire, pastrand cele mai frumoase amintiri. De atunci nu pot sa dorm, am insomnie, n-am nici o zi de odihna.
Desi am citit 5 romane de amor, nu sunt stapana pe arta conversatiei si nici n-am fire de poeta, pentru a realiza variatiuni pe tema dragostei.
Nu stiu cum se cuceresc barbatii.
Nu sunt femeia fatala, dar nici nu fac pe inocenta.
Sunt luata drept femeia cu sticleti,fiindca mi-ai starnit furtuna in sufletul meu si am o dragoste nebuna, nebuna, nebuna, nebuna.
Doresc sa ne intalnim intr-un parc, pe o banca, sa fim intre patru ochi si cerul instelat deasupra noastra, doi pe un balansoar si sa alergam dupa fluturi, fluturi.
Vreau sa-mi fie dragostea pusa la incercare si am ferma convingere ca voi trece examenul.
Tu esti pentru mine un paradis de ocazie.
Daca raceala ta va continua, napasta va cadea asupra mea si ma voi izola intr-un turn de fildes si voi fi omul care a vazut moartea. Caci tu esti pentru mine jocul vietii si al mortii, nu, eu nu regret nimic, ca te-am cunoscut, doresc insa ca mica mea epistola sa nu fie o scrisoare pierduta.

Am zarit lumina

Am zarit lumina pe pamant

Si m-am nascut si eu

Sa vad ce mai faceti

Sanatosi? Voinici?

Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc,nu-mi raspundeti.

Nu am timp de raspunsuri.

Abia daca am timp sa pun intrebari

Dar imi place aici

E cald, e frumos

Si atata lumina incat

Creste iarba.

Iar fata aceea, iata,

Se uita la mine cu sufletul...

Nu,draga,nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi,totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

Amara.

(marin sorescu)