O FortunaO Fortuna velut luna statu variabilis,semper crescisaut decrescis;vita detestabilisnunc obduratet tunc curatludo mentis aciem,egestatem,potestatemdissolvit ut glaciem.Sors immaniset inanis,rota tu volubilis,status malus,vana salussemper dissolubilis,obumbrataet velatamichi quoque niteris;nunc per ludumdorsum nudumfero tui sceleris.Sors salutiset virtutismichi nunc contraria,est affectuset defectussemper in angaria.Hac in horasine moracorde pulsum tangite;quod per sortemsternit fortem,mecum omnes plangite!Ah, SoartaAh, Soarta esti precum luna nestatornica, mereu cresti, mereu descresti; viata amara cand ne-o dai, cand ne-o iei batandu-ti joc de noi, saracia si puterea ca ghiata se topesc;Soarta infricosatoare si desarta te schimbi prea usor, fie jale grea fie fericire desarta tu le destrami neincetat. Intunecata si nepatrunsa ma apesi si pe mine. Acum datorita tie, umblu cu spatele gol, purtand povara nelegiuirii tale.Norocul binelui si al frumosului imi este acum potrivnic; ce-i bine, ce-i rau, eu traiesc in neliniste, in acest ceas fara zabava, atingeti strunele inimii si plangeti toti cu mine, caci prin soarta a fost invins cel tare!Nota: Cu aceasta incepe Carl Orff marea sa compozitie muzicala, intituland acest prim capitol "Fortuna Imperatrix Mundi" (=Soarta, conducatoarea lumii).
"Ulise" este un roman de James Joyce, unul dintre cele mai importante din literatura moderna.Are 18 capitole intinse pe aproximativ 750 de pagini, dintre care ultimele 90 cuprind o scriere literara fara semne de punctuatie. Ceea ce voi scrie mai jos este citatul ce incheie opera,un paragraf minunat pe care nu puteam sa nu il impart cu voi:"...I was a Flower of the mountain yes when I put the rose in my hair like the Andalusian girls used or shall I wear a red yes and how he kissed me under the Moorish wall and I thought well as well him as another and then I asked him with my eyes to ask again yes and then he asked me would I yes to say yes my mountain flower and first I put my arms around him yes and drew him down to me so he could feel my breasts all perfume yes and his heart was going like mad and yes I said yes I will Yes. "
Dragostea la Paris e frumoasa.Sincera si nediscriminatorie.Colorata.Dragostea la Paris e multa si aerisita.Dezinvolta si plimbareata.Se hraneste atat cu ciocolata calda,cat si cu sampanie fina ori fasole la conserva.Dragostea la Paris se-mbraca-n rochii cu fir stralucitor si-n picioare-si pune tenisi.
Desculti.
Parisul e plin de perechi care merg de mana ori imbratisate si zambesc.In mers,isi vad pur si simplu de plimbarea lor si de micile discutii personale in loc sa aiba grija sa zgarie cerul cu nasul,iar ochii sa si-I poarte-ntr-o parte,ca sa se-asigure ca lumea din jur a remarcat fantastica lor prezenta si deosebitele haine cu etichete pe care le poarta.
Iarba pentru funduri.La Paris,oriunde e un petic de verdeata,lumea sade relaxata cu fundul pe el.La noi, unde e iarba,scrie mare:”Nu calcati!”.Intre timp la noi nici pe aleile din parc n-ar fi bines a mai circulam cu rolele sau bicicleta, ca incurcam carucioarele.Doar sugarii si insotitorii lor au voie in parc.Si pensionarii sunt bine-veniti,pentru ca ei obosesc repede,se aseaza pe banca-deci nu incurca traficul de carucioare-,iar de asezat pe iarba nici nu poate fi vorba,ca nu-I tin salele sa se-aplece.
Unde-i Piti?La Paris lipseste ceva din peisaj si nu stim ce :-?...Pitipoancele!.La cafenelele de pe Champs Elysees beau cafea tineri bogati si tineri comuni.Nici unii nu sunt deranjati de prezenta concomitenta a celuilalt.Pe Dorobanti nu poti sa bei o cafea daca te cobori dintr-un autobuz,pentru ca te scuipa-n cap smecherii.
La Paris dragostea nu-I nici mai romantic,nici mai siropoasa decat la noi. E doar de-adevaratelea.
Micul Paris.
Se zice ca Bucurestiul e micul Paris.Si n-as indrazni sa contrazic ideea,pentru ca asa e. Bucurestiul e micul Paris la fel cum eu am acum Turnul Eiffel acasa la mine.Am adica un breloc de 3cm atarnat la un ghiozdanel touristic.La fel e si cu Bucurestiul,Avem cateva detalii copiate la scara infinit mai mica si cu mult mai prost realizate.Dar le-avem.
Scrumiere.
La cafenele,tigarile se sting pe jos.Nu ti se ofera scrumiera nici daca soliciti una.Pare jegos.Atat ca,dupa fiecare client,o tanti da cu matura.Iar clientul,cat isi savureaza cafeaua si tutunul,n-are nici o grija.In plus,nici scrumul nu zace imprastiat pe masa,ciufulit de adieri.
Metrou.
Metroul insa e un fel de veceu public.Toata lumea pare ca se usureaza pe-acolo.Asta-I partea care pute.Partea parfumata insa e ca Parisul are 280 de statii de metrou.Practic nu exista loc in care sa vrei sa ajungi tu si metroul sa nu te duca.Rapid si efficient.In cinci ani au deschis patru linii noi.Noi in cinci ani am inaugurat patru statii noi.Daca nu cumva mai putine.
Carti.
Parizienii citesc mult.Oriunde se afla,ei citesc.Sin in general se afla undeva afara-la cafenea,in parc sau la metrou.Oameni de toate varstele practica sportul asta.Cine stie,poate de-aia sunt si mai avansati ca noi,ca n-a apucat televizorul sa-I tampeasca definitivMerci.
Orice conversatie incepe cu un civilizat “ma scuzati” si se incheie cu un “multumesc” obligatoriu, desi sa zicem ca serviciul respective ti se cuvenea oricum.Nici o replica nu incepe cu “auzi,cucoana" ori “prietene,vezi ca ti-o furi”.Desigur,de furat se fura.Au remarcat cu siguranta si cei care-si legasera cu lant bicicleta si a doua zi au gasit numai o roata.In rest,scump.Pentru noi,ca pentru ei nu pare.Prea scump pentru noi.De-aia probabil nici n-o sa traim prea curand ca ei.Precum si traditionalul “merde!” sau “baga-mi-as!”.
Postări
