luni, 6 octombrie 2008
Marturisire
Iata inima mea! Vi-o dau…n-am nevoie de dansa… Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De-un singur lucru ma feresc :sa nu fiu banala! As vrea sa sufar, as vrea sa scasnesc din dinti, sa-mi smulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi! Astfel, cel putin as sti ca traiesc, as intelege poate, ce inseamna a iubi!... Dar zilele trec, vesnic aceleasi, searbede si plictisitoare, si viata mea se scurge intocmai ca viata unei gaze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste vise pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn… O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ei, in barbatii care nu merita sa fie iubiti!... Astazi insa stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata… Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire, succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini , poftele lor poate vor fi multumite, da…dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fi convins niciodata, n-ai sa astepti probe niciodata. Tot ce nu e supunere si devotement nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoascatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de-abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci cand e prea tarziu. Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit, mie viata mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ei nu merita sa fie iubiti, ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna! Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandra, ambitioasa si cuceritoare. Dintr-astea se vede ca sunt inragostita! Daca as sti sa cant, te-as duce intr-o poiana scaldata in lumina de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste “a fi iubit”. Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc:acesta e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti frumoasa, nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti frumoasa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau chiar daca ai fi rea. Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca.! Iubirea nu cunoaste cuvantul credincios si necredincios. Iubesti pe alta, ca sa zica eu nu te iubesc: acesta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarule ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul e nadejdea ei; viitorul e egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti-suferi-traiesti…acesta este triunghiul iubirii. Sarutariel iti alina setae, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume… O, desertaciune, desertaciunea desertaciunilor!... Toate suferintele sunt desarte! Sarutarile, lacrimi, iubire: toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere… Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste desertaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata. Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e cea mai frumoasa, fiindca e cea mai desarta dintre toate.
Eu nu regret
Eu nu regret povestea de iubire,
Dar e nespus de trist si de ciudat
Sa simti c-asemeni uni fir subtire
Ceva frumos din tine s-a sfaramat.
Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
Caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
De-ti vine sa pornesti, de altii intreband
De-au fost aievea cele ce-au trecut.
Dar e nespus de trist si de ciudat
Sa simti c-asemeni uni fir subtire
Ceva frumos din tine s-a sfaramat.
Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
Caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
De-ti vine sa pornesti, de altii intreband
De-au fost aievea cele ce-au trecut.
Clipa aceea...
Cateva cuvinte, ti-ai spus,
Doar cateva cuvinte, si ai creat
o intreaga istorie, al carei prezent
este deja ieri, asa cum maine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lasa in urma, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvant, iti spui,
doar un cuvant, si te-apropii
in drumul tau de nesabuitul pas
spre necunoscut, fara sa te sperii
de gandul acela care esti si nu esti
tu, de clipa aceea in care poti sa fii
si esti...
Doar cateva cuvinte, si ai creat
o intreaga istorie, al carei prezent
este deja ieri, asa cum maine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lasa in urma, pierdut
pentru totdeauna...
Doar un cuvant, iti spui,
doar un cuvant, si te-apropii
in drumul tau de nesabuitul pas
spre necunoscut, fara sa te sperii
de gandul acela care esti si nu esti
tu, de clipa aceea in care poti sa fii
si esti...
Rugaminte
Nu-mi spune nimic!...Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.
Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, iar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti. Iubeste-ma asa cum esti tu!.
In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-ma asa cum esti. Eu vreau sa ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
Daca voi astepta pana cand vei fii desavarsit,atunci n-ai sa ma iubesti niciodata. N-as putea eu,oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?
Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru mine? Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc? Eu iti vreau inima, care este locasul meu.
Iubeste-ma asa cum esti tu, fiindca eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria "virtutilor" tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curatii oricand. N-am nevoie de virtutiile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru mine.
Nu virtutile tale doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu m-ai cinsti pe mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu ma cauti si stai departe de mine. Apropie-te cu dragoste!
Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-ma deci si tu vei fi fericit. Iubeste-ma pentru ca eu vreau sa odihnesc in inima ta.
Nu incerca sa-mi platesti iubirea prin nimic, asta ma doare atat de mult la tine.
Iubeste-ma fara motive. Nu mai sta departe de mine...iti lipseste o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
Astazi eu stau la usa inimii tale ca un cersetor. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-mi deschizi , nu mai aduce motive.Daca ti le-ai cunoaste adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce m-ar durea pe mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am eu pentru tine.
Deschide-ti inima si primeste in sufletul tau trupul si sangele meu, pe care in dar ti le dau. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
Lasa sa curga sangele meu in sangele tau si sa bata inima mea in inima ta.
Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa ma iubesti...In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!...
Eu sunt cu tine!!!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)