Poezii

Chimic

Hidroborare-oxidare

nu-i o reactie oarecare.

E un proces complex de transformare

cum te transformi si tu din intamplare

Si nu-i deloc de mirare

ca nu raspunzi la nici o intrebare

despre cum vrei sa pleci in lumea mare

fara sa stii pe cine lasi in asteptare

Lipsit

Si te gasesc topit ca un sulfit

Si nu te cred ca nu esti hidrogen

Ca nu mai zbori deloc aprig

Ca aripile de mult ti-au pierit.

Dor

Mi-e dor de tine ca de gandul meu

Mi-e dor de tine ca de-un frate

Atat mi-e dor ca Dumnezeu

Sa mi te-aduca iar in brate.

Mi-e dor sa fie iar lumina

Si sa te vad din nou aproape

Mi-e atat de dor sa fie bine

Sa fim iar fericiti in noapte.

Mi-e dor si nu stiu ce imi vine

Sa strig "te vreau pe tine"?

Cand dor de dorul tau in mine

Dorintele desarte.

Vrere

Te caut iar, strain cum esti de mine

Sa te gasesc este din ce in ce mai greu

Cand nici nu stii raul de unde vine

Aflu ca te-am pierdut ca un ecou.

Am incercat s-apar la 2 intersectii

Drmuri comune ale drumurilor noastre

Fara sa stiu ca-n lungul vietii

Cararile o iau la vale.

Din cavaler fara prea multe cuceriri

Te-ai transformat in fila de poveste

Iar fara ca tu sa mai vrei

Ma lasi in urma ca trei randuri sterse

Astept o stea pe cerul de dorinte

Sa straluceasca doar 9 secunde

Cu chipul si mandria apritiilor tale

Pentru sfarsitul fericitelor dorinte ale mele.

Pablo Neruda

Sonetul XVII
"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine..."

Poem
"ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pieduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lasat
nici o amintire."

De Mana

Verisoara Bette (Honore De Balzac)

"Cel ce studiaza societatea omeneasca va fi intodeauna cuprins de admiratie in fata plinatatii, desavarsirii si rapiditatii modului de a gandi la naturile feciorelnice.
Virginitatea, ca toate monstruozitatile, vadeste bogatii deosebite, atinge culmi ametitoate. Individul virgin, economisindu-si fortele de viata, capata o putere de rezistenta si de durata incalculabila. Creierul se imbogateste din pricina lipsei de intrebuintare a celorlalte facutati. Cand oamenii neprihaniti simt nevoia sa-si foloseasca trupul sau sufletul, cand trebuie sa faptuiasca sau sa gandeasca, isi descopar otel in muschi si o rezerva nebanuita de stiinta in minte, o forta diabolica si magia neagra a vointei.
Din acest punct de vedere, Fecioara Maria, daca o privim pentru o clipa numai ca un simbol, intrece in maretie toate intruchiparile indienilor, egiptenilor si ale grecilor. Virginitatea , izvorul tuturor marilor infaptuiri, magna parens rerum(marea obladuitoare a lucrurilor), tine in mainile sale albe si gingase cheia lumilor superioare. In sfarsit, acestei marete si teribile exceptii i se cuvin toate onorurile cu care-o cinsteste Biserica."
(Recomandare)

Poem of the Day

"Here in the midst of a lonely abyss / A single joy I find - your presence in my mind."

You and I
By Henry Alford

My hand is lonely for your clasping, dear;
My ear is tired waiting for your call.
I want your strength to help, your laugh to cheer;
Heart, soul and senses need you, one and all.
I droop without your full, frank sympathy;
We ought to be together—you and I;
We want each other so, to comprehend
The dream, the hope, things planned, or seen, or wrought.
Companion, comforter and guide and friend,
As much as love asks love, does thought ask thought.
Life is so short, so fast the lone hours fly,
We ought to be together, you and I.