There are feelings that make me survive.
With you I live, I live every moment with high intensity. You make me smile even when I'm sad. You give me a reason to be. You just make me love you. 'Cause it's true. I do love you.I love you from the bottom of my heart. I love to love you and I will always do. Nothing can stop me from loving you, because this is what I choose to. I love you since the day I met you! You gave me the most beautiful feeling. With you I suffered, with you I laught, with you I cryed and I smiled. With you, Yes. I do wish to still love you. I do wish to feel every moment again, as it was.
I just love you!
Last night I felt happy. I found happiness. Just standing on a bank, in your embrace, counting the stars and looking at the lights from he park and talking to you and seeing a smile on your sweet face and feeling your protection, keeping me safe and warm, made me a happy girl with an extremely intelligent, respectfull, good and beautiful friend near her. This is happiness fed with small pleasure. This is the feeling that keeps me alive, full of hope and desire. There is no need of water, food or money, when there is this. This feeds every part of the body and, the most important, soul.
Love and find happiness in small things!
sâmbătă, 24 septembrie 2011
marți, 5 iulie 2011
Poezii
Chimic
Hidroborare-oxidare
nu-i o reactie oarecare.
E un proces complex de transformare
cum te transformi si tu din intamplare
Si nu-i deloc de mirare
ca nu raspunzi la nici o intrebare
despre cum vrei sa pleci in lumea mare
fara sa stii pe cine lasi in asteptare
Lipsit
Si te gasesc topit ca un sulfit
Si nu te cred ca nu esti hidrogen
Ca nu mai zbori deloc aprig
Ca aripile de mult ti-au pierit.
Dor
Mi-e dor de tine ca de gandul meu
Mi-e dor de tine ca de-un frate
Atat mi-e dor ca Dumnezeu
Sa mi te-aduca iar in brate.
Mi-e dor sa fie iar lumina
Si sa te vad din nou aproape
Mi-e atat de dor sa fie bine
Sa fim iar fericiti in noapte.
Mi-e dor si nu stiu ce imi vine
Sa strig "te vreau pe tine"?
Cand dor de dorul tau in mine
Dorintele desarte.
Vrere
Te caut iar, strain cum esti de mine
Sa te gasesc este din ce in ce mai greu
Cand nici nu stii raul de unde vine
Aflu ca te-am pierdut ca un ecou.
Am incercat s-apar la 2 intersectii
Drmuri comune ale drumurilor noastre
Fara sa stiu ca-n lungul vietii
Cararile o iau la vale.
Din cavaler fara prea multe cuceriri
Te-ai transformat in fila de poveste
Iar fara ca tu sa mai vrei
Ma lasi in urma ca trei randuri sterse
Astept o stea pe cerul de dorinte
Sa straluceasca doar 9 secunde
Cu chipul si mandria apritiilor tale
Pentru sfarsitul fericitelor dorinte ale mele.
duminică, 2 mai 2010
Pablo Neruda
Sonetul XVII
"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine..."
Poem
"ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pieduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lasat
nici o amintire."
"Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create să fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru că ştiu,
că aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
mă adorm pe mine..."
Poem
"ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pieduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lasat
nici o amintire."
luni, 26 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Verisoara Bette (Honore De Balzac)

"Cel ce studiaza societatea omeneasca va fi intodeauna cuprins de admiratie in fata plinatatii, desavarsirii si rapiditatii modului de a gandi la naturile feciorelnice.
Virginitatea, ca toate monstruozitatile, vadeste bogatii deosebite, atinge culmi ametitoate. Individul virgin, economisindu-si fortele de viata, capata o putere de rezistenta si de durata incalculabila. Creierul se imbogateste din pricina lipsei de intrebuintare a celorlalte facutati. Cand oamenii neprihaniti simt nevoia sa-si foloseasca trupul sau sufletul, cand trebuie sa faptuiasca sau sa gandeasca, isi descopar otel in muschi si o rezerva nebanuita de stiinta in minte, o forta diabolica si magia neagra a vointei.
Din acest punct de vedere, Fecioara Maria, daca o privim pentru o clipa numai ca un simbol, intrece in maretie toate intruchiparile indienilor, egiptenilor si ale grecilor. Virginitatea , izvorul tuturor marilor infaptuiri, magna parens rerum(marea obladuitoare a lucrurilor), tine in mainile sale albe si gingase cheia lumilor superioare. In sfarsit, acestei marete si teribile exceptii i se cuvin toate onorurile cu care-o cinsteste Biserica."
(Recomandare)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)